Contrar bookmakerilor şi sistemelor de totalizare, pariurile între persoane oferă oportunitatea pariului că un anumit eveniment nu se va întâmpla. Aceasta este de obicei situaţia în care se plasează bookmakerii atunci când oferă cuiva posibilitatea să parieze pe ocurenţa unui anumit eveniment.

De exemplu, dacă cineva consideră că Echipa A câştigă competiţia, poate dori să modifice alegerea. Un bookmaker care permite pariul se situează în poziţia de inocurenţă. Cele două părţi cad de acord asupra mizei şi a şanselor. Dacă echipa pierde, bookmakerul câştigă miza. Dacă echipa cîştigă, pariorul ia banii în funcţie de şansele stabilite.

Cum fiecare pariu tranzacţionat necesită o parte care pariază pe ocurenşa evenimentului şi una pe inocurenţa sa, iar pariul între persoane nu este doar o parte a tranzacţiei, rezultă că pariul între persoane impune să existe atât un parior pentru ocurenţă cât şi unul pentru inocurenţă. Bineînţeles, distincţie este controversată. Inocurenţa este în fapt ocurenţa inocurenţei. Pariind că echipa gazdă nu câştigă este acelaşi lucru cu a paria că echipa în vizită câştigă. Pariind că un cal în cursă nu câştigă este acelaşi lucru cu a paria că oricare din ceilalţi cai va câştiga.