Craps este un joc cu zaruri jucat împotriva altor jucători sau a unei bănci. Craps s-a dezvoltat dintr-o simplificare a vechilor jocuri de noroc cu zaruri din Anglia. Originile sale sunt foarte complexe şi datează de pe vremea Cruciadelor, fiind influenţate mai târziu de jucătorii francezi. Versiunea modernizată de americani a fost adusă în New Orleans de Bernard Xavier Philippe de Marigny de Mandeville, descendent al unor proprietari bogaţi de terenuri din Louisiana, jucător şi om politic.^[1] Jocul, cunoscut la început sub numele de crapaud (un cuvânt franţuzesc care înseamnă “broască râioasă”) a ajuns popular în perioada modernă după ce s-a răspândit în comunitatea afro-americană ^[2].

În craps, jucătorii pot paria unii împotriva altora (precum în craps de stradă) sau contra băncii (craps de bancă) pe numărul care rezultă dintr-o rostogolire a zarului sau a mai multor rostogoliri a două zaruri. Întrucât este nevoie de un echipament foarte sumar, craps poate fi jucat uşor şi într-un mod mai puţin formal, ca de exemplu de către soldaţi. În astfel de situaţii sunt frecvente pariuri laterale, în care unul sau mai mulţi participanţi pariind sau preluând pariurile făcute de ceilalţi.

Referinţe

1. ^ Bridges, Tyler, Bad Bet in the Bayou Farrar, Strauss & Giroux (2001)
2. ^ Asbury, Suckers progress; an informal history of gambling in America from the colonies to Canfield. New York: Dodd, Mead & Co. (1938)

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de Nicolae Sfetcu)

Video: How to Play Craps

Atrium la Crown Casino, Melbourne

Originea exactă a jocurilor de noroc nu este cunoscută. Chinezii au înregistrat oficial primele jocuri de noroc în anul 2300 î.e.n., dar se crede că această activitate a fost practicată în toate societăţile umane încă de la începuturi. De la grecii antici şi romani la Franţa lui Napoleon şi Anglia elizabetană, istoria este plină de poveşti depre divertisment cu jocuri de noroc.

În America, cazinourile timpurii erau cunoscute sub numele de saloon. Apariţia şi importanţa saloon-urilor a fost mult influenţată de patru mari oraşe: New Orleans, St. Louis, Chicago şi San Francisco. Aici găseau călătorii oameni cu care să vorbească, să bea, şi adesea cu care să joace jocuri de noroc. La începutul sec. XX, în America se interzic jocurile de noroc prin legislaţia statelor şi reforme sociale. În 1931 jocurile de noroc au fost legalizate din nou în state ca Nevada, iar în Las Vegas, cunoscut în prezent ca “Oraşul păcatului”, au înflorit primele cazinouri oficiale. Curând după aceea, în New Jersey, Atlantic City intră şi el în industria jocurilor de noroc şi a cazinourilor, în 1978, devenind al doilea cel mai mare oraş cu jocuri de noroc din America. Alte regiuni pentru jocurile de noroc s-au dezvoltat în Tunica Resorts, Mississippi, şi în Gulf Coast, aproape de Biloxi.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de NS)

Video: Istoria jocurilor de noroc în America

Există trei variabile comune tuturor formelor de jocuri de noroc:

• Cât de mult se pariază, miza iniţială (în bani sau bunuri materiale)
• Predictibilitatea evenimentului.
  • În jocurile mecanice sau electrice precum loterii, automate şi bingo, rezultatele sunt întâmplătoare şi inpredictibile; niciun fel de aptitudini sau cunoştinţe (presupunând că maşinăria funcţionează corect) nu poate avantaja în vreun fel în predicţie pe nimeni.
  • În cazul evenimentelor sportive precum cursele de cai şi meciurile de fotbal, exită o oarecare predictibilitate a reultatelor; astfel, o persoană cu cunoştinţe sau aptitudini suficiente poate avea un avantaj faţă de ceilalţi.
• Cotele de pariuri agreate între două sau mai multe părţi; acolo unde există o casă sau un bookmaker, cotele sunt (legal) stabilite în favoarea casei.

Valoarea aşteptată, pozitivă sau negativă, este un calcul matematic folosind aceste trei variabile. Cantitatea pariată determină mărimea unui pariu individual; cotele şi valoarea pariată determină eventualul câştig; predictabilitatea determină frecvenţa succesului. În final, frecvenţa succeselor câştigul minus valoarea pariată determină “valoarea aşteptată“. Aptitudinile unui jucător constau în ănţelegerea şi manipularea acestor trei variabile astfel încât “valoarea actuală” să fie pozitivă după o serie de pariuri,

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de NS)

Casino da Póvoa, un casino portughez deschis la începutul anilor 1930

Termenul “casino” a însemnat la început o mică vilă, casa de vară sau pavilion, construit pentru distracţie, de obicei pe terenul unei vile mai mari sau palat. Exemple în acest sens sunt Villa Giulia şi Villa Farnese. În limba italiană modernă, acest termen desemnează un bordel (numit şi “casa chiusa”, care s-ar traduce literar prin “casa închisă”), în timp ce locurile pentru jocurile de noroc se numesc casinò, cu accent pe ultima silabă.

Unul din primele cazinouri cunoscute a apărut în venice în jurul anului 1638. În sec. XIX, termenul “casino” începe să includă şi alte clădiri publice unde se desfăşurau activităţi de divertisment, inclusiv jocurile de noroc şi sport. Un exemplu în acest sens este Newport Casino în Newport, Rhode Island.

Nu toate cazinourile erau folosite pentru jocurile de noroc. Casino Copenhaga era un teatru, cunoscut pentru utilizarea sălii sale pentru întâlnirile publice în timpul Revoluţiei din 1848, ceea ce a făcut din Danemarca o monarhie constituţională. Până în 1937 a funcţionat ca un teatru foarte cunoscut. Hanko Casino din Hanko, Finlanda – unul din cele mai cunoscute repere ale oraşului – nu a fost niciodată folosit pentru jocurile de noroc. Era utilizat ca sală de banchet pentru nobilimea rusă care frecventa acest stabiliment de lux spre sfărşitul anilor 1800, iar în prezent este folosit ca restaurant.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de NS)

Atât catolicii cât şi evreii au stabilite zile anume pentru jocurile de noroc, deşi oficialii religioşi le dezaprobă în unele cazuri. Jocurile de noroc pota avea unele consecinţe sociale nedorite. Din aceste cauze, cele mai multe jurisdicţii limitează jocurile de noroc. Unele ţări islamice interzic jocurile de noroc, iar cele mai multe ţări le reglementează.

Multe jurisdicţii, atât locale cât şi naţionale, interzic sau controlează (prin licenţiere) jocurile de noroc. Astfel de reglementări duc în general la turism pentru jocurile de noroc şi jocuri de noroc ilegale. Implicarea guvernelor, prin reglementări şi taxe, a dus la o mai strânsă legătură între guverne şi organizaţiile pentru jocurile de noroc, jocurile de noroc legale oferind venituri substanţiale la bugetele ţărilor respective, precum în Monaco sau Macao.

În SUA jocurile de noroc sunt legale, statele putând să le reglementeze sau să le interzică.

Întrucât contractele de asigurări au multe trăsături în comun cu pariurile, contractele de asigurări sunt legiferate adesea ca înţelegeri în care ambele părţi propun o miză în anumite condiţii financiare. De exemplu, se consideră că un “pariu” cu firma asiguratoare că va arde casa nu este în fapt un pariu, ci o asigurare – întrucât proprietarul casei este interesat să nu aibă loc astfel de evenimente în ciuda “pariului” făcut cu firma asiguratoare. Oricum, atât contractele de asigurări cât şi jocurile de noroc sunt considerate de obicei contracte aleatorii în cele mai multe sisteme legislative, deşi se supun unor reglementări diferite.

În general se cere ca şansele în cazul dispozitivelor pentru jocurile de noroc să fie statistice, pentru a preveni fabricanţii să seteze dispozitivele astfel încâ să facă imposibile câştigurile mari. Întrucât aceste câştiguri mari au o probabilitate foarte mică, o verificare a casei poate scăpa din vedere setări ilegale ale dispozitivelor dacă nu sunt verificate cu atenţie şansele de joc.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de NS)

Un pariu între persoane (betting exchange) este un sit web pentru jocuri de noroc p2p care acţionează ca un broker între părţi pentru plasarea pariurilor. Conceptul este similar cu cel al bursei de mărfuri sau a contractelor futures, unde în acest caz bunul comercializat este un pariu în locul unor mărfuri sau contracte futures. Cea mai folosită formă de pariu între persoane este cea cu miză fixă.

Linkuri

• Bloomberg article on betting exchanges
• Tactical Trader article about betting exchange trading

Video: Trading Sports Betting Exchanges

În multe jurisdicţii, jocurile de noroc sunt limitate la persoane majore (21 ani în cele mai multe state din SUA, între 18 şi 20 ani în cele mai multe celelalte ţări unde cazinourile sunt permise). Clienţii pot juca la automate sau alte jocuri de noroc (zaruri, ruleta, baccarat, etc.) şi unele jocuri de aptitudini (precum blackjack, poker, etc.). Regulile jocurilor au de obicei probabilităţi determinate matematic pe baza cărora casa îşi păstrează un avantaj faţă de jucători. În jocuri porecum pokerul, casa reţine un comision din pariurile făcute de jucători între ei.

Video: Piturca triseaza la cazinou si este prins

Video poker este un joc de casino bazat pe draw poker cu cinci cărţi (jocul cel mai obişnuit la noi). Este jucat pe o consolă computerizată similară în mărime cu automatele de jocuri de noroc (sloturile).

Cluburi de jucători

Multe cazinouri oferă gratuit calitatea de membru în “cluburi ale jucătorilor” sau “cluburi de sloturi”, care asigură un mic procentaj din bani folosiţi sub formă de “compensaţii” (mâncare, băutură, camere de hotel, diverse mărfuri, etc.), sau uneori în returnările de bani (posibil cu condiţia ca returnarea să se realizeze cu oarecare întârziere). Aceste cluburi solicită ca jucătorii să folosească un card introdus într-o maşină de video poker pentru a permite cazinoului să monitorizeze “acţiunile” jucătorului (cât de mult a pariat jucătorul, şi pentru cât timp), folosit adesea pentru a stabili un nivel al jucătorului pentru care poate ajunge sau nu eligibil pentru alte compensaţii suplimentare.

Compensaţiile sau returnările de bani de la aceste cluburi pot fi semnificative în cazul în care se joacă video poker o mare perioadă de timp.

Linkuri şi surse

• Euromat – the European Gaming and Amusement Federation represents the amusement machine industry as a leisure industry division at the European level.
• The Wizard of Odds – derivations of the odds and expected return for many casino games, including video poker.
• Video Poker Lessons
• Jeff Lotspiech’s Video Poker Page
• Video Poker 365
• Jazbo’s Video Poker Information
• How To Play Jacks or Better Video Poker Video

(Inspirat din Wikipedia)

Video: How To-Video Poker Strategy 1

Pokerul este un joc de noroc cu cărţi de joc, cel mai popular joc de noroc, în care fiecare jucător având deja un număr parţial sau final de cărţi de joc în mână licitează pentru un pot comun, pe care îl câştigă jucătorul sau jucătorii cu cea mai bună combinaţie de cărţi sau jucătorul care rămâne în joc după ce ceilalţi au renunţat să mai continue. Prin poker se înţelege uneori şi video poker, un joc cu un singur jucător care apelează la o maşină electronică, de obicei în cazinouri, sau foloseşte alte jocuri care se bazează pe combinaţiile obişnuite de cărţi de joc utilizate în poker.

Referinţe

• Brunson, Doyle (1979). Doyle Brunson’s Super System. Cardoza. ISBN 1580420818.
• Sklansky, David (1989). The Theory of Poker (3rd Ed). Two Plus Two Publications. ISBN 1880685000.
• Vorhaus, John (2002). Killer Poker. Lyle Stuart. ISBN 0818406305.
• Ernest, James; Selinker, Mike; Foglio, Phil (2005). Dealer’s Choice: The Complete Handbook of Saturday Night Poker. Overlook Press. ISBN 1585676543.
• Caro, Mike (1978). Caro’s Book of Poker Tells. Cardoza. ISBN 1580420826.

Linkuri

• Yahoo Poker Directory
• Google Poker Directory
• Poker Party
• Poker Game To Play
• Rec.Gambling.Poker Newsgroup

(Inspirat din Wikipedia)

Video: Poker Games : How to Play Classic Poker

Loteria este o formă populară de joc de noroc care oferă o diversitate de premii. Unele guverne o interzic în timp ce altele organizează loterii naţionale. Loteriile sunt reglementate la nivel guvernamental.

Primele loterii au apărut în Asia, trăgându-se din vechiul joc de noroc keno. În China, acolo unde s-a jucat pentru prima dată, loteria a ajutat guvernul la finanţarea de proiecte uriaşi, precum construirea Marelui Zid Chinezesc.

Există mai multe formate de loterii. Premiile pot fi în bani sau în bunuri cu o valoare fixă. În această formă există riscul unor pierderi dacă ne se vând suficient de multe bilete. Sau premiul poate fi un anumit procentaj din încasări. O formă populară a acestui model este extragerea “50-50″, unde organizatorii promit premii în procentaj de 50% din încasări. Premiile pot fi unice dacă fiecare bilet este identificat printr-un număr unic. Multe loterii actuale permit cumpărătorilor să selecteze numerele pe bilete de loterie, rezultând astfel posibilitatea mai multor câştigători.

Cel mai adesea loteriile sunt organizate de către guverne sau administraţii locale, fiind descrise ca taxe regresive, întrucât este foarte probabil ca biletele să fie cumpărate în primul rând de membrii mai puţin afluenţi ai societăţii. Probabilitatea extrem de mică de câştig a făcut ca aceste taxe să se mai numească şi “taxă pe prostie” sau “taxă pe matematică”. Denumirea de taxă este mai degrabă retorică, întrucât jocul la loterie este voluntar, în timp ce taxele sunt obligatorii, dar se sugerează astfel că loteriile sunt mecanisme de venit guvernamental.

Linkuri

• anti lottery course Curs împotriva loteriei
• Rotten Library Despre câştigătorii la loterie
• Lotteries are another state tax – but with better marketing Despre taxele la loterie şi adevărul privind loteriile guvernamentale.
• Lotto Scams: Crooked game and useless systems
• National Lotteries Review

(Inspirat din Wikipedia)

Video: O romanca din Italia a castigat 1.000.000 de euro