Publicitatea jocurilor de noroc este promovarea jocurilor de noroc din cazinouri, loterii, agenţii de pariuri şi alte organizaţii care oferă posibilitatea pariurilor. Ea este de obicei realizată într-o mare varietate media sau prin sponsorizări, în special în cazul evenimentelor sportive sau al persoanelor individuale.

Deşi nu este aşa de bine reglementată ca publicitatea la ţigări şi alcool, în multe ţări există legi stricte despre modul în care astfel de servicii pot fi comercializate.

Operatorii jocurilor de noroc sponsorizează de obicei evenimente sportive, sportivi, sau emisiuni televizate. De exemplu, Bet365 sponsorizează jucătorii de snooker iar emisiunea The 2005 Ashes a Canalului 4 a fost sponsorizată de Betfair, amândouă fiind situri de pariuri online. Mulţi boxeri profesionişti au fost sponsorizaţi de GoldenPalace.com fiind tatuaţi temporar pe corp.

Pentru a surmonta restricţiile în publicitate, unele companii de poker online precum PartyPoker.net şi PokerStars.net îşi fac reclamă pe situri unde se joacă gratuit, numind chiar uneori aceste situri “şcoli de poker”. Aceste situri restricţionează accesul în funcţie de vârstă, chiar dacă nu este necesar.

În Australia, principala agenţie de jocuri de noroc, TAB (Totalisator Agency Board) şi-a făcut reclamă la TV în anii 1990 sub sloganul “Pariul cu adrenalina” (“The Adrenaline Bet”, un joc al companiei respective). Încă de pe atunci, TAB a fost restricţionată de la toate canalele de publicitate la televiziune şi în alte media, dar încă i se permite să includă pliante cu curse sportive în ziare.

Din septembrie 2007 Marea Britanie a interzis publicitatea a aproximativ 1.000 situri de jocuri de noroc întrucât nu îndeplineau condiţiile impuse de Departamentul de Cultură, Media şi Sport.^[1]

Note

1. ^ BBC.co.uk: Gambling websites face advert ban

Linkuri

• Joint Committee on the Draft Gambling Bill First Report
• Television Bureau of Canada Guidelines: Gambling Advertising
• Casinocitypress.com: US I-Gaming Policy Report – Advertising and the Law

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de Nicolae Sfetcu)

Masă de ruletă timpurie, ca. 1800

Primul tip de ruletă a fost construit în sec XVIII în Franţa. Se crede că roata ruletei este o combinaţie între jocurile englezeşti cu roata Roly-Poly, Reiner, Ace of Hearts, şi E.O., jocurile italiene de masă Hoca şi Biribi, şi “Ruleta” de la un joc franţuzesc deja existent cu acelşaşi nume.

Jocul a fost jucat în forma sa actuală încă din 1796 la Paris. O descriere timpurie a jocului de rulaetă actual se poate găsi în nuvela franşuzească “La Roulette, ou le Jour” de Jaques Lablee, care descrie o roată de ruletă din  Palais Royal în Paris în 1796. Descrierea include buzunarele casei, “Există exact două sloturi rezervate pentru bancă, singurele avantaje matematice ale casei”. Apoi începe să descrie aspectul, cu “două spaţii de pariuri conţinând cele două numere ale băncii, zero şi dublu zero”. Cartea a fost publicată în 1801. O referinţă chiar mai timpurie la acest joc a fost publicată în legislaţia pentru Noua Franţă (Canada) în 1759, unde se interzicea jocurile de “zaruri, hoca, faro, şi ruletă.” ^[1]

În 1843, în cazinoul de lux german din oraşul Homburg,  francezii François şi Louis Blanc au introdus stilul de ruletă cu un singur “0″ pentru competitivitate împotriva altor cazinouri care ofereau roata de ruletă tradiţională cu un zero şi dublu zero.

În unele forme ale roţii de ruletă timpurie din America – aşa cum se arată în cartea pentru jocuri de noroc a lui Hoyle în 1866, existau numere între 1 şi 28 plus un singur zero, un dublu zero, şi un Vultur American. Conform lui Hoyle, “”0″, “00″ şi vulturul american nu sunt niciodată bare; dar când bila cade în una din acestea, banca ia totul cu excepţia priurilor puse chiar pe acestea, pentru care plătesc 27 la 1, suma care se plăteşte pentru toate pariurile făcute pentru o singură figură”.

Roata E.O. cu jucători din sec. XVII

Notă

1. ^ Roulette Wheel Study, Ron Shelley, (1988)

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de Nicolae Sfetcu)

Pokerul are multe versiuni, toate urmând o modalitate similară de joc şi folosind în general aceeaşi ierarhie a mîinilor. Există trei familii principale de versiuni, grupate în funcţie de modul de distribuire a cărţilor şi licitaţie:

• “Straight” (“Drept”): Este împărţită o mână completă fiecărui jucător, iar jucătorii licitează într-o rundă, fiind permisă creşterea mizei. Aceasta este cea mai veche versiune de poker; originea jocului era un joc numit Primero, care a evoluat în jocul Three-card brag, un joc foarte populat pentru gentlemeni pe vremea Războiului Revoluţionar din America, şi care încă se mai joacă şi azi în Marea Britanie. Mâinile “straight” de cinci cărţi sunt uneori folosite pentru compararea finală a mâinilor, dar pokerul se joacă în prezent în forme mult mai complexe pentru a permite strategii suplimentare.
• Stud: Cărţile sunt distribuite într-o combinaţi prearanjată de runde cu faţa în jos şi cu faţa în sus sau “streets” (poker de stradă), cu câte o rundă de pariuri. Aceasta este următoarea cea mai veche familie; pokerul progresând de la mâinile cu cinci cărţi, acestea erau adesea distribuite câte una, cu faţa în jos sau cu faţa în sus, cu câte o rundă de pariuri pentru fiecare. Cea mai populară variantă de stud în prezent este Seven-card stud, în care se oferă încă două cărţi suplimentare fiecărui jucător (trei cu faţa în jos, patru cu faţa în sus), din care jucătorii trebuie să aleagă combinaţia cea mai bună de 5 cărţi.
• Draw: Este distribuită o mână completă fiecărui jucător cu faţa în jos şi, după licitare, jucătorilor li se permite să schimbe o parte din cărţile din mână, decartând cărţile nedorite şi înlocuindu-le cu altele noi. Five-card draw este cea mai cunoscută variantă a acestei familii.
• Community (Comunitar): O variaţie a familiei stud în care jucătorilor li se distribuie un număr incomplet de cărţi cu faţa în jos, şi apoi un număr de cărţi “comunitare” cu faţa în sus în centrul mesei de joc, fiecare din ele putând fi folosite de unul sau mai mulţi jucători pentru a-şi întregi mâna de 5 cărţi. Texas hold-em şi Omaha sunt cele mai cunoscute două variante ale familiei comunitare.

Există şi alte jocuri care folosesc mâinile de poker. Video poker este un joc pentru un singur jucător care se joacă pe un calculator care funcţionează ca un automat de joc; cele mai multe maşini de video poker joacă draw poker; jucătorul pariază, se împarte o mână, apoi jucătorul poate decarta şi înlocui din cărţi. Plata depinde de mâna obţinută după decartare şi de miza iniţială propusă de jucător.

Strip poker este o variantă tradiţională a pokerului în care jucătorii se dezbracă pe măsură ce pierd la joc. Întrucât el depinde doar de mecanismul de bază al pariului în runde, strip poker poate fi jucat sub orice formă de poker, dar de obicei se foloseşte o variantă simplă cu puţine runde de licitaţie, precum five card draw.

Un alt joc cu numele de “Poker” dar care diferă destul de mult ca joc, este “Acey-Deucey” sau “Red Dog” Poker. Acest joc seamănă mai mult cu blackjack, fiecare jucător pariind contra casei, şi apoi sunt împărţite două cărţi. Pentru ca un jucător să câştige, cea de a treia carte distribuită (după oportunitatea de a creşte miza) trebuie să aibă o valoare între primele două cărţi. Plata depinde de diferenţa în valoare ale primelor două cărţi.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de Nicolae Sfetcu)

Cotele de pariuri pentru diferite rezultate într-un pariu sunt prezentate în format european (zecimal), format britanic (fracţional), sau american. Formatul european (zecimal) sunt preferate în Europa, Canada şi Australia. Ele sunt raportul dintre plată şi miză, într-o formă zecimală. Cotele zecimale de 2.0 arată un pariu cu şanse egale. Formatul britanic (fracţional) este preferat în ţările din Marea Britanie. El arată raportul dintre banii căştigaţi şi miză. O cotă fracţională de 1/1 arată un pariu cu şanse egale. Cota americană se foloseşte în Statele Unite. Ea reprezintă banii cîştigaţi pentru o miză de 100 cînd este pozitivă, şi miza necesară pentru a câştiga 100 câmd este negativă. O cotă americană de 100 presupune un pariu cu şanse egale.

Formule de conversie

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de NS)

Un bookmaker, sau bookie, este o organizaţie sau persoană care administrează pariurile şi plăteşte câştigătorii în funcţie de rezultate şi, în funcţie de natura pariului, cota.

Intervalul de evenimente

Mulţi bookmakeri din Statele Unite acceptă pariuri numai pe sporturi profesionale şi din colegii, deşi în Marea Britanie oferă o mare varietate de pariuri, inclusiv pariuri each-way (două pariuri separate, win şi place) pe golf, fotbal şi tenis, şi în special curse de cai şi câini. Ei sunt specializaţi de asemenea în evenimente inovative precum pariuri pe probabilitatea că va ninge de Crăciun, câştigătorii în alegerile electorale sau concursuri reality televizate precum  I’m a Celebrity… Get Me Out of Here!, Big Brother şi The X Factor, sau dacă se vor găsi extratereştri pe Marte.

Proceduri opţionale

Ajustând cotele în favoarea sa sau având un varaintă de pariu în favoarea sa, bookmakerul va dori să îşi garanteze un profit echilibrând pariurile, printr-un număr egal de pariuri pentru fiecare posibil rezultat sau (când oferă cote) luând în consideraţie şi cotele de pariuri respective. Atunci când apare un pariu mare, un bookmaker poate de asemenea să încerce să reducă riscul cumpărând pariuri de la alţi bookmakeri. Bookmakerul nu încearcă de obicei să facă bani din pariuri proprii, ci profitând de pe urma evenimenteleor indiferent cine câştigă. Metodele lor de lucru sunt similare cu ale unui profesionist în domeniul riscului financiar, care de asemenea echilibrează veniturile financiare rezultate din evenimente în domeniul asigurărilor.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de NS)

Contrar bookmakerilor şi sistemelor de totalizare, pariurile între persoane oferă oportunitatea pariului că un anumit eveniment nu se va întâmpla. Aceasta este de obicei situaţia în care se plasează bookmakerii atunci când oferă cuiva posibilitatea să parieze pe ocurenţa unui anumit eveniment.

De exemplu, dacă cineva consideră că Echipa A câştigă competiţia, poate dori să modifice alegerea. Un bookmaker care permite pariul se situează în poziţia de inocurenţă. Cele două părţi cad de acord asupra mizei şi a şanselor. Dacă echipa pierde, bookmakerul câştigă miza. Dacă echipa cîştigă, pariorul ia banii în funcţie de şansele stabilite.

Cum fiecare pariu tranzacţionat necesită o parte care pariază pe ocurenşa evenimentului şi una pe inocurenţa sa, iar pariul între persoane nu este doar o parte a tranzacţiei, rezultă că pariul între persoane impune să existe atât un parior pentru ocurenţă cât şi unul pentru inocurenţă. Bineînţeles, distincţie este controversată. Inocurenţa este în fapt ocurenţa inocurenţei. Pariind că echipa gazdă nu câştigă este acelaşi lucru cu a paria că echipa în vizită câştigă. Pariind că un cal în cursă nu câştigă este acelaşi lucru cu a paria că oricare din ceilalţi cai va câştiga.

Boturile pentru jocurile de noroc sunt software care folosesc de obicei Interfaţa de Programare a Aplicaţiilor (Application programming interface, API) de la unul sau mai multe situri de pariuri pentru a mări viteza procesului de plasare a pariurilor şi a monitoriza evenimentele sportive în funcţie de o strategie anume a unui sistem de pariuri, astfel încât aplicaţia să poată lua decizii pe care echipă, cal, câine, etc. să se plaseze pariul în funcţie de şansele stabilite de sistem. Jucătorul setează aplicaţia să lucreze cu aceste sisteme şi să plaseze pariuri în timp ce el poate să nu fie la calculator. Aceste aplicaţii par să nu fie pe placul multor jucători profesionişti, întrucât prin folosirea acestora dispare farmecul specific jocurilor de noroc, iar ceilalţi jucători umani nu pot concura practic cu o astfel de aplicaţie care poate calcula mult mai rapid şansele în luarea deciziilor.

Referinţe

1. ^ http://www.horseracingsystems.co.uk

Atât catolicii cât şi evreii au stabilite zile anume pentru jocurile de noroc, deşi oficialii religioşi le dezaprobă în unele cazuri. Jocurile de noroc pota avea unele consecinţe sociale nedorite. Din aceste cauze, cele mai multe jurisdicţii limitează jocurile de noroc. Unele ţări islamice interzic jocurile de noroc, iar cele mai multe ţări le reglementează.

Multe jurisdicţii, atât locale cât şi naţionale, interzic sau controlează (prin licenţiere) jocurile de noroc. Astfel de reglementări duc în general la turism pentru jocurile de noroc şi jocuri de noroc ilegale. Implicarea guvernelor, prin reglementări şi taxe, a dus la o mai strânsă legătură între guverne şi organizaţiile pentru jocurile de noroc, jocurile de noroc legale oferind venituri substanţiale la bugetele ţărilor respective, precum în Monaco sau Macao.

În SUA jocurile de noroc sunt legale, statele putând să le reglementeze sau să le interzică.

Întrucât contractele de asigurări au multe trăsături în comun cu pariurile, contractele de asigurări sunt legiferate adesea ca înţelegeri în care ambele părţi propun o miză în anumite condiţii financiare. De exemplu, se consideră că un “pariu” cu firma asiguratoare că va arde casa nu este în fapt un pariu, ci o asigurare – întrucât proprietarul casei este interesat să nu aibă loc astfel de evenimente în ciuda “pariului” făcut cu firma asiguratoare. Oricum, atât contractele de asigurări cât şi jocurile de noroc sunt considerate de obicei contracte aleatorii în cele mai multe sisteme legislative, deşi se supun unor reglementări diferite.

În general se cere ca şansele în cazul dispozitivelor pentru jocurile de noroc să fie statistice, pentru a preveni fabricanţii să seteze dispozitivele astfel încâ să facă imposibile câştigurile mari. Întrucât aceste câştiguri mari au o probabilitate foarte mică, o verificare a casei poate scăpa din vedere setări ilegale ale dispozitivelor dacă nu sunt verificate cu atenţie şansele de joc.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de NS)

Conceptul a fost adoptat pentru prima dată de situl web din UK Flutter.com, în mai 2000 în forma persoană-persoană, urmat la scurt timp de Betfair în iunie 2000. Betfair a îmbrăţişat un model pur de schimb, pe care Flutter l-a adoptat şi el mai tîrziu şi l-a îmbunătăţit, dar Betfair şi-a păstrat avantajul iniţiativei. Deşi lui Flutter i-au crescut acţiunile, acţiunile sale au fost vândute făcând ca Betfair sa ajungă să controleze în prezent 90% din piaţa globală de p2p.

Rupând cu tradiţia britanică, Betfair foloseşte sistemul decimal, mai popular, în locul celui tradiţional fracţional.

Agenţiile câştigă bani prin comisioane calculate ca procentaj din câştigul net pentru fiecare client la fiecare eveniment. Jucătorii care până atunci aveau căştigurile restricţionate de agenţi, pentru a nu câştiga prea mulţi bani, s-au îndreptat spre acest gen de pariuri unde suma nu mai era restricţionată – singura restricţie fiind atunci cînd oponenţii nu acceptă pariurile lor. Oricum, probabilităţile la p2p sunt mai favorabile de obicei decât cele disponibile la agenţii clasici, în ciuda comisioanelor.

Schimburile au limitările lor. Ele nu sunt adecvate în cazul pariurilor multiple nerestrictive. Betfair oferă acumulatori cu propriul lor management de conţinut, dar acestea sunt limitate ca număr. Utilizatorii nu pot determina rezultatele din acumulatori. Schimburile tind de asemenea să restricţioneze probabilităţile la pariuri care pot fi oferite între 1.01 (1/100) şi 1000 (999/1).

După cum era de aşteptat, succesul lui Betfair a atras numeroşi rivali, inclusiv Betsson şi BETDAQ.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de NS)

Video: Betfair System – FlamingTorch Betting & Gambling Systems

Un pariu între persoane (betting exchange) este un sit web pentru jocuri de noroc p2p care acţionează ca un broker între părţi pentru plasarea pariurilor. Conceptul este similar cu cel al bursei de mărfuri sau a contractelor futures, unde în acest caz bunul comercializat este un pariu în locul unor mărfuri sau contracte futures. Cea mai folosită formă de pariu între persoane este cea cu miză fixă.

Linkuri

• Bloomberg article on betting exchanges
• Tactical Trader article about betting exchange trading

Video: Trading Sports Betting Exchanges